CALENDAR

Dusan
2007-08-10 20:55:00

RADU PARASCHIVESCU - Movioleta

Până la venirea lui Uhrin Jr, Poli a avut antrenori neaoşi, crescuţi în ţara tutuielii, pe moşia prenumelor şi a poreclelor. Paradoxal, publicul i-a abordat – la cafenea, în Piaţa Operei sau în tribună – pe numele de familie. Li s-a spus Hagi, Cîrţu, Artimon, Velcea sau Olăroiu, cu o concesie în dreptul ultimului, de dragul unei aliteraţii fals simbolice, în care Oli rima cu Poli. Acum ne-am trezit cu un produs de import în faţa căruia familiaritatea excesivă ar trebui îndiguită. Uhrin Jr nu te invită să te baţi pe burtă cu el, să-l iei la o bere sau să-i spui povestea vieţii, la o masă, sub umbrar. E sobru, spilcuit şi întru cîtva distant. Urmarea? La fel de paradoxal, suporterii îi spun Dusan. L-au integrat, l-au făcut de-ai lor, au văzut în el un om care le simte ofurile şi dorinţele. Sentimentul de apartenenţă, una dintre ecuaţiile vitale din fotbalul de azi, se vede cu ochiul liber la Timişoara. Dusan Uhrin Jr a devenit Dusan. Blogoslovelile, respectiv părerile fanilor computerizaţi, atestă fenomenul şi stârnesc întrebarea: de ce?
Să nu căutăm răspunsul în tinereţea lui Uhrin Jr, am porni pe o pistă falsă. Olăroiu, Artimon şi Velcea sunt născuţi după ceh, Hagi are doar doi ani mai mult. Comportamentul public al lui Uhrin Jr nu e nici el de natură să cheme la exuberanţă amicală sau complicităţi confesive. Cred, în schimb, că elementul care explică bunăvoinţa şi creditul de care se bucură Uhrin Jr la Timişoara este direcţia pe care noul venit o imprimă fotbalului jucat de Poli. Suporterii doreau de mult pe cineva care să descopere scurtătura spre poarta celuilalt, să joace direct şi să rişte. Ei bine, omul aşteptat a venit. Uhrin Jr a schimbat aproape sinucigaş la Cluj, sacrificînd un mijlocaş defensiv în condiţii de inferioritate numerică, a păstrat două vîrfuri şi a împins mereu jocul în faţă. Exact asta voia publicul. Prudenţa bolnavă a lui Olăroiu, seceta de idei a lui Hagi şi tatonările sfioase ale lui Artimon sunt acum pagini prăfuite într-un album în care te uiţi doar dacă eşti masochist. E vremea lui Dusan şi sperăm să dureze.